miu

Romani de doi bani

Seara, 10 jumate… merg in graba spre mall sa mai apuc ceva de mancare ca acasa bate vantu’ in frigider si lenea domneste.

 Nu mai astept masina si merg pe jos dinspre Dristor. La cateva sute de metri de Mall e un supermarket.

Pe trepte - un macho manelist, parea sefu’ magazinului, doi lingai - cu haine a la “gigolo italiano” - putin mai departe. In fata, pe asfalt, ca in fata vreunui templu un aurolac cu un rest de pahar cu pepsi. Un lingau se face ca il loveste, aurolacul se ghemuieste pe jos fara nici un fel de incercare de a riposta si isi varsa paharul cu suc. S-a suparat si incepe sa planga.

Lingaii rad satisfacuti, sefu’ se da baiat bun: “Ti-e foame mah? Vrei de mancare?” - “Foame, da, foarte foame, mancare, bun!” raspunde amaratul uitand de tot plansul. Inca o repriza de ras dispretuitor si apoi se da dispozitie sa ii dea de mancare.

Aurolacul ramane pe jos, trec in graba, sefu’ cu mainile in buzunare priveste mandru in jurul lui. Ce fapta buna a facut! Cum a dat din preaplinul lui si altuia!

Mi se taiete  … de tot.