Concert trist
Am vazut-o pe Cesaria Evora in concert. Dupa indelungi eforturi… caci unde nu e cap, vai de picioare si daca esti prost, noroc sa ai. Cam asa am patit-o.
Pe principiul lui Pavlov (lumina - haleala) am prestat concert - Sala Palatului, numai ca, ajunsi la fata locului nu am gasit decat usi inchise… pana sa ne dumirim, o domnisoara ne intreaba “ati venit la concert, nu?” - noi, in speranta ca nu am innebunit de tot raspundem intr-un glas “da!”, ea nedumerita “dar nu mai e nimeni…” … zau, Clouseau?! Scoate Alex invitatiile - scris mare si pe mijloc “SALA POLIVALENTA”
PANICA!
Domnisoara insotita de un domn rasarit de nu stiu unde se indreapta spre o masina.
Noi, in continuare …PANICA!
Domnisoara, plina de bunatate: “Aveti masina? Haideti cu noi!” prestam cu un ditamai zambetu’ pe moaca, sarim in masina si plecam in graba la 19.50 - evenimentul incepea conform invitatiei la opt. Dupa dumniezairi si blocari in trafic ajungem la Polivalenta fix la 20.30.
Nu am ratat nici o melodie, am ratat locurile (destul de bune) in schimb. M-am asezat in lateralul scenei si am vazut profilul Cesariei o ora si jumatate. Pe bune, doar profilul. A fost inghetzata, in mijlocul scenei, desculta si cu microfonul in mana. Instrumentistii au fost singurii care au incercat sa faca atmosfera dansand si cerand aplauze de la o sala plina ochi.
A fost un concert trist.

October 18th, 2006 at 2:30 pm
Si mie mi s-a parut ca femeia eram maxim plictitista. In rest, “Bessa me mucho” still rocks