miu

Vreau bilet - si ce daca?

S-a lansat saptamana trecuta o noua revista de “cultura spectacolului”. Buna intentia. Prost produs. De cacao lansarea. Dar sa o desfiintam pe rand:

Lansarea s-a produs intre prieteni, extraordinar de putina presa, cateva starlete si destui grei ai teatrului romanesc - Beligan, Marin Moraru, Olga Tudorache etc. Daca fufele de la intrare nu au avut o problema in a-i recunoaste pe Radu Fornea sau Cotabitza in privinta lui Beligan au fost suspicioase si nestiind cine e l-au tinut la intrare pana l-au gasit pe lista. Penibil! Nu am pretentia ca niste pupeze ale matroanei Zina sa poata asocia un chip cu un nume dar am pretentia sa stie macar dupa moaca niste grei.

Spectacolul oferit la lansare a fost execrabil organizat. Dupa 30 de minute - TREIZECI - de dansat step si-au facut intrarea pe scena marii actori de care ziceam mai sus. Dupa cateva framente de piesa, directorul noii publicatii - Miron Manega - ne-o prezinta pe Olga Tudorache. I se ureaza “la multi ani” - a implinit 77 de ani - si sarmana femeie nu stie pe unde sa plece, vizibil indispusa.

La cocktailul de dupa - multa mancare si mai multa bautura, foarte putina lume (a rezistat pana atunci). Poze, pupaturi, shutit de ornamente florale, mancat pe saturate si luat si pe drum de-o gustarica.

Baiatul Zinei Dumitrescu a reusit sa dezguste si ultimii invitati sorbind dintr-o bautura si apoi scuipand-o inapoi in pahar.

Rasfoind revista mi-a sarit in ochi lipsa unui corector in echipa. Litere mancate sau in plus, cuvinte noi formate in limba prin mancarea spatiilor dintre ele. Un DTP-ist de meserie ar fi si el util: poze si afise taiate din topor sau din greseala, caci, daca asta a fost intentia “artistului” tind sa cred ca a lucrat in detrimetul si nu in folosul revistei.

Pagina revistei vreaubilet.ro pare sa nu aiba nici o legatura cu revista… nicaieri pe site nu se aminteste de existenta revistei cu acelasi nume, nici un articol scris, nimic…doar se cumpara bilete, nimic altceva… in felul asta… nu mai vreau nici un bilet…

Sa zic si de calitatea hartiei: buna, chiar mijto. Sa va zic si de tipografie? De rahat. In functie de exemplarul publicatiei privit ai o coperta neagra/lucioasa sau gri /mata.

De echipa redactionala spun numa ca pe vremea “Liceeni”-lor singurele rubrici pe care nu le citeam erau ale actualului director editorial - Miron Manega si a editorialistei Dana Dorian.

Ah, si “cuvantul editorului” semnat de Pepino Popescu e sigur scris de altcineva, fara suparare, aista domn nu stie atatea cuvinte.

Asteptam cu interes numarul de luna viitoare.

P.S. Nu stiu unde se distribuie gratuit aceasta revista, nu zice nicaieri. Nu a zis nici la lansare. De fapt, nu s-a vorbit despre revista la lansare - decat asa un pic, pe margine.