miu

Prima noapte in patul regal

Nu m-am laudat niciodata cu apartamentul meu. Locuiesc cu Madam si cu Monseur intr-un apartament de 3 camere. Si chiar daca nu va vine sa credeti eu detin doua din cele trei incaperi. Dormitorul cu balcon e camera principala in care imi petrec ziua. Iar sufrageria e locul de joaca. Din cand in cand urc in biblioteca si sar pe canapea (daca v-a povestit Madam ca nu nimeresc canapeaua tin sa va anunt ca s-a intamplat doar o data si eram foarte obosit.)

In alta ordine de idei, bucataria ruleaza! Fotoliul de acolo are perna cea mai mijto ever: e pufoasa si moale si am voie sa imi bag ghiarele adanc. Apoi, mancarea uitata pe masa e un deliciu - am prins la jumatati de fripturi cate vrabii sunt in copacul din fata balconului.

Dar piesa de rezistenta este dormitorul celor doi de care va ziceam. Acolo nu am voie mereu, nu am voie oriunde, nu am voie oricum. Se intra mai ceva ca in cluburile de fitze: sa nu fiu ud pe labe, sa nu fii iesit de la buda de curand, sa nu ma scarpin, sa nu miaun…ati prins ideea - cand intru acolo e sarbatoare.

Aseara am indeplinit toate conditiile. Toate, toate! Si fiindca am fost asa de cuminte nici nu au simtit ca sunt acolo si am ramas sa dorm cu ei in Patul ala Mare. Si nu am dormit ca milogu’ la picioarele lor. Am stat fix la capul patului. Am dormit intre perne cum nu a dormit nici Garfield in filmul cu acelasi nume, partea a doua. Mai nasol a fost cu sforaitul. Alde Madam si Monseur au tras un concert de zile mari. Nu era de ajuns ca mergea televizorul, trebuiau sa ma “incante” si ei.

Una peste alta a fost o noapte buna. Dormit in varf de pat, alintat, caldurica-caldurica, afara prima zapadica. Ce sa mai - trai pe vatrai