PR-ishtii si-o cauta
Am tot zis ca trebuie sa fiu mai ingaduitoare cu piaristii. Ca nu e o problema ca trimit la aceeasi adresa de mai multe ori informatia, ca ma roaga “sa regasesc atasat comunicatu’”(traducerile din engleza sunt de kkt), ca imi trimit stirile brute cu adaugirile sefilor in genul “mai spune ceva de aia si apoi trimite, nu uita sa bagi niste blabla-uri”.
Dar, nu mai poc! S-au adunat in mail prea multe.
O sa povestesc doar doua:
InetronCtiennatlul si Revelionul - Andreea Cristoforidis (PR Manager)
Pentru Noaptea de Revelion 2007, InterContinental Bucuresti le-a pregatit clientilor petreceri tematice spectaculoase, cele mai fine preparate gastronomice si divertisment live.
…
Cea mai frumoasa panorama a orasului si toate artifiicile sunt inlcuse si sepcial “rezervate” pentru oaspetii nostri.
In tot comunicatul, pana la sfarsit nu zice nika de cat costa…cel mai scump/ieftin. Si asta e important, parerea mea. Si nu mi se pare ca in mai putin de o pagina A4 sa existe 2 greseli. E mult prea mult! Cat e de greu sa recitesti? Cat de greu e sa scrii corect, o data la cateva luni bune, o pagina?
Sa adaug ca nu o stiu pe tanti asta si ca are contactele mele dintr-o lista de doi lei in care cel care a trimis-o initial nu a stiut sa ascunda adresele de e-mail trecandu-le la BCC (da eu cred ca a fost vorba de un astfel de prost si nu a fost cazul unuia care face schimb de lista cu ceilalti colegi din breasla)?
4 cuie si comunicarea cu presa&clientul.
Ma invita 4 cuie la lansarea pe piata romaneasca a unui organizator de evenimente. Ok zic si ma duc. Ca jurnalist de treaba ce ma cred fac in asa fel si ajung cu cateva minute mai devreme. Inca doi colegi de breasla cu mine - intram ca cei trei muschetari. Dam de PRisti. Ei - un pic surprinsi, parca neplacut si cu glas pierdut: “Bine ati venit! luati loc, o sa mai intarziem un pic.”.
Cat inseamna un pic in termeni “piaritici”? Serios intreb, cat inseamna?
Acest pic am aflat ca e de fapt o ora, ca s-a produs o incurcatura cu clientul. Caci, clientul a trimis invitatia pe mail la o parte a presei cu ora 5 si nu ora 4 cum a trimis agentia. Si ne-au invitat la suc si cafele. Nu primim nici un dosar de presa cat asteptam si incepe lumea sa puna intrebari, nu de alta, dar suntem jurnalisti care vrem sa dam stirea si daca sarim documentarea ne-am bucura (lene, recunosc!). O PRitza zice ca nu stie, ca nu stie cu ce vine clientul, dar ca nu e o problema, o sa ne dea pe mail mai tarziu.
Tanti asta e aievea. Dupa ce cheama aiurea jurnalistii nici nu stie ce face clientul. Si “mai tarziu”, adica la multa vreme dupa conferinta de presa nu ne ajuta comunicatul. Trebe repede. Informatia e perisabila. Daca o dau 3 inaintea ta poti sa te duci sa te culci.
P.S. Noroc cu clientul - a venit cu dosar de presa.
Inca un P.S. Nu toti PRistii de la 4 Ace sunt aievea dar si cei care sunt - sunt de pus la “panoul de rusine”
Ultimul P.S. Nu-s PR cu diploma si pretentii dar ma descurc mai bine decat multi.
November 11th, 2006 at 7:49 am
Macar aveau ochi frumosi piaristii din al doilea exemplu? Ca pe tanti din primul caz ai zis ca nu o stii. Intrebam ca sa imi dau si eu seama pe ce criterii i-au angajat.
November 12th, 2006 at 10:18 pm
da, sa stii! erau chiar dragutze fetele.
November 21st, 2006 at 7:06 pm
Tare : 4 cuie….
E adevarat ce zici, multi jurnalisti s-ar descurca mai bine la comunicatele de presa si organizarea evenimentelor si in definitiv la media relations….Dar ma gandesc io asa…doar asta inseamna relatii publice?
PS: Nici cu jurnalistii nu mi-e rusine…au si ei momentele lor…ca doar n-or fi mama corectitudinii si ei…
November 21st, 2006 at 10:16 pm
oho, jurnalistii sunt si ei de mare jena cand vor. Azi au dat ultima dovada. Un coleg de birou si-a lasat haina, ghiozdanul si pungutza cadou (caiet de presa, pix, creion si carnet) pe scaun. A iesit la un pipi. S-a intors. Punga nu mai era
November 22nd, 2006 at 12:36 pm
Asta asa din viata cotidiana, dar eu ma refeream strict la materialele pe care le scriu
March 13th, 2007 at 10:34 pm
LOL! am ajuns din link in link pe blogu’ asta. been there, done that, parca erau aia, nu vreau sa zic cum ii chema, eventim, la plaza si a durat 2 ore pana si-au facut aparitia doi fraierici. partea buna e cand a inceput o tanti care tremura ca maioneza sa prezinte.. mai mai sa o ia cu lesin. memorabil, intr-adevar! Da io stiu ca aia de la patru tepe ma si sunasera sa fie siguri ca vin acolo la ora x, sa nu intarzii.