miu

Am companie, cum draq…

A venit Madam acasa cu o prashtie de pisoi. Frumos asa, gri benzina petrol, ochii mari… mah dar cretin, cretin.

Intra Rusu in casa, eu salut, el chiraie. Eu ma duc sa il miros, el sare de fund in sus, ma duc in sufragerie, el dupa mine, ma intorc sa dau noroc cu el, asta nici una nici doua sa dea in mine. Ii zic “Fratie mai usor, esti stresat de la drum, dar nici chiar asa!”. Rusu da inainte, ca e mosia lui, ca e imparatul castelului, pisicisme d’aste de cateva luni.

Dau sa ma urc in fotoliu, asta incepe cu acrobatii. Se apuca sa escaladeze canapeaua, fotoliul, biblioteca. O fii crezut ca e cursa… nu a priceput ca acolo dorm eu. Intr-un final l-am lasat (chiar daca Madam crede ca am pierdut tronul), am plecat de buna voie. Stiam ca Madam nu are incredere sa il lase pe Junior in sufragerie fara mine

Si am avut dreptate. Cum am iesit sa mananc – cum l-a scos pe pushtiulica din camera. M-am gandit sa fiu bun oaspete/gazda/coleg de camera si sa impartim frateste mancarea si buda. Nu pare sa aprecieze. Are impresia ca il impartim si pe Monseur: S-a urcat la el in brate, pe calculator, a atipit un pic pe monitor. Ma rog, tot pe mine ma iubesc mai mult.

Madam mi-a dat exclusivitate pisicesca pe pat. Am vazut trei faze in care piticu’ si-a luat-o. Ce? Credea ca daca sare din bratele lui Monseur in pat o sa aiba trecere? Pffff… am relatii construite in cinci ani de zile. Cica vine Moflea sa mi le rastoarne? Desigur.

E tarziu si mi-e somn, am avut o seara lunga. O sa adorm facand planton sa nu se urce blegul ala in pat. A adormit sub televizor din ce vad. Poate se curenteaza, ca tot da cu coada aia pe la priza…atunci sa vezi ce o sa rad :>