Miauauauu de capul meu

S-a imputit treaba. Pitic imi mananca mancarea, spatiul si zilele. Dupa ce ca am fost de acord sa imi impart mancarea cu “PH control” si pliculetele, vine si face gat ca el e mai mic si ca trebuie sa haleasca mai mult (in traducere libera: “pliculetul tau e mai mare, da si mie!”) sa poata sa isi schimbe numele din Pitic in Giga. Ma rog, Gica mi se pare mai potrivit dar el nu si nu – cica l-a auzit pe Monseur vorbind de multe ori si de fiecare data cand zicea “giga” facea ochii mari si era uitmit. Si asta vrea sa fie reactia si cand vorbeste cu el.

Sa va zic si ce am patit ieri? V-am zis cum e cu sufrageria si dormitorul meu… eh, nu mai e asa. Dormitorul a fost inchis aproape imediat dupa venirea prapaditului si de ieri e imposibil sa mai deschid usa de la sufragerie. De ce? Fiindca Gigel asta mic e indeajuns de prost sa manance frunzele florilor si sa nu stea locului o clipa. Si asa s-a dus telecomanda de pe masa, asa s-au dus pernele de pe pat… si i-a cam ajuns lu Madam. Fapt pentru care, usa de la sufragerie a fost mesterita impreuna cu usa de la bucatarie si nu mai pot fi deschise.

Mai mult, fiindca dobitocul nu stie sa fie gratios cand umbla prin lucruri (cutiute, sticlute, butoiase, farduri) s-a inchis si usa de la baie. Si mai beau apa din parti de la chiuveta. Din cauza lui nu imi mai dau voie sa intru mai nicaieri si nu fiindca au ceva cu mine dar ei cred ca asta se ia dupa mine, papagalul casei…

E adevarat ca usa de la dormitorul regesc e deschisa mai des ca pana acum dar nici acolo nu pot sa stau linistit. Asta mic are o placere diabolica sa ma tranteasca din pat imediat ce adorm. Cica am fatza expresiva si ii place mimica mea atunci cand fac cunostinta cu podeaua.

Asadar, eu – stapanul peste doua camere- am ajuns sa dorm pe canapeaua din hol. Si macar acolo de as avea liniste. Dar noaptea, cand Piticu e poftit afara din dormitor, vine si se urca pe mine, ca cica sunt fierbinte si ii e frig. Fierbinte pe naiba, stie ca ma dau de pe locul incalzit si ii fac loc. Manca-mi-ar coada!

E adevarat ca e dragut si ne intelegem bine peste zi… si ca e placut sa il vezi cat e de prost si cum se sperie singur de propria coada si cum sare de un metru cand stranuta careva dar parca as vrea mai mult loc pentru mine. Am auzit ca vor sa cumpere un copac… poate imi gasesc loc in el si scap de prichindel…doar sa nu fie la fel de “mare” ca Bonsaiul din dormitor, ca atunci nu imi incape nici coada pe el.

Hai ca face ochi Madam si ma vede iar la calculator si iar imi zice ca imi stric ochii…mda, desigur.

Hai mau!

Posted by reea on December 9th, 2006 | Tags: | Comment now »

Leave a Comment