miu

Grea e viata de motan…

In sfarsit am reusit sa mai ajung sa va mai sciu o vorba, doua. Madam e cu capul. Pitic ar trebui internat si legat. Sechi nu se simte nici ea prea bine…

Madam nu se poate hotara daca ne lasa au ba in dormitor. Azi ne lasa, maine nu….ba ma lasa pe mine, ba pe ala mic ori ne lasa pe amandoi. Apoi, are impresia ca eu sunt prost si nu ma prind ca ii da lu’ ala mic sa manance mai mult si mai ales lucruri de pe lista interzisa (aia cu sosuri, chiftele, ciorbe, salamuri, carne macra etc). E adevarat ca Pitic nu e asa sensibil ca mine, dar pur si simplu nu e corect.

Sechi e si ea nehotarata. Ba ne lasa la ea in camera, ba nu are loc de noi nici pe hol. Cum ne prinde, ne arde cate una. Zice ea ca e pentru ce o sa facem daca nu am facut atunci. Ca sa nu mai zic ca mi-o da mie din cauza cretinelului. Daca el fuge mai repede, ea da in cine prinde. Sa nu mai zic ca o incita pe Madam sa ne taie unghiile. Bine ca se tine fata pe pozitii si pana acum am scapat. Tre’ sa recunosc totusi ca mi-e destul de greu sa tastez cu ghetutzele…dar merge mai bine asa decat fara…

Si Piticu’ a luat-o razna… merge pe peretzi. Are si el un ghem preferat pe care Madam l-a zvarlit o data pe perete si de atunci asta e mai rau ca Spiderman. Sare, se suceste, isi ia avant… totul pe pereti … clar e cu capul. Ca sa nu mai spun ca oboseste si rasufla ca un caine alergat dupa batz… scarbos!

Vestea buna, pentru mine, e ca Monseur e mort dupa mine. Nu e zi in care sa nu ma frece un pic intre urechi. Ma rog, eu ma scutur de fiecare data si las impresia ca nu imi place pentru a nu-l face pe Pitic sa sufere dar si pentru ca lui Monseur sa nu i se urce la cap si sa creada ca il plac. Tre sa stie ca eu sunt in continuare barbatul in casa si ca Madam tot pe mine ma iubeste mai mult…

Hai ca va las…ma intorc la in coltul meu.

P.S. Ursul nu e al meu. Nu, nu am nevoie de ursuletz noaptea. Dorm bine mersi singur.

inca un P.S.

Sa nu credeti ca lui Pitic ii merge prost…