Despre omul de presa pe urmele caruia, tu, jurnalist de duzina, nu vei calca!
Nu aveam nici 10 ani cand l-am cunoscut. Am crescut vazandu-l prin sufragerie si prin Arhitectura, la balconul care da spre actualul magazin Orange. Mi-am petrecut mare parte din adolescenta ascultandu-l. Si apoi am auzit povesti despre el de la tata.
Eram foarte mandra ca tata avea emisiune la Radio Contact cu el, vineri seara. Jingle-ul de inceput era ceva cu “Today is Friday…Friday… riday…day…day”.
Tot in perioada aia, in mintea mea creatza credeam ca restaurantul “Sarpele Rosu” se chema asa fiindca patronului ii placea de el.
M-a uimit apoi ca si-a dat mega-trabantul pentru o poza cu cea mai misto pereche de sani (era o tipa din Brasov Sibiu) – cred ca a fost primul concurs de gen din Romania.
Acum cateva zile mi-a dat tata sa citesc asta. Cred ca asta e in sufletul multor oameni de presa din generatia veche…
… a celor care faceau jingle-uri pe casete intorcand banda cu degetu’
… a celor care au invatat sa vorbeasca in direct facandu-si curaj sa intre la fix sa dea ora exacta
… a celor care stateau in radio numai ca sa asculte muzica
… a celor care citeau lucruri inainte de a intra in emisie ca sa aiba ceva inteligent de spus si sa vina cu ceva nou, altceva decat “afara e ceata!”
… a celor care faceau emisiuni si uitau sa mai iasa din emisie.
Cel mai mult ma bucur ca mi-am regasit o parte din opinii in acel post. M-a asigurat intr-un fel ca nu fac parte din generatia de jurnalisti fomisti licentitati pe banda la universitati de duzina.
Cel mai rau imi pare ca sunt din ce in ce mai putini oameni care merita ascultati.
Macar e unul in plus pe care merita sa il citesc: Bogdan Sarpe Popescu
July 2nd, 2009 at 22:53
intotdeauna a fost un un om absolut deosebit. il stiu de pe vremea lui radio total, il stiu de cand facea stare de noapte si de cand facea stiri de aruncat la cos; pacat ca nu mai este aproape de noi, cei de l-am apreciat si adorat, candva …si il mai apreciem si acum. intotdeauna ceea ce este frumos si bun, dispare..
January 12th, 2010 at 12:40
misto epitaf. merci
January 12th, 2010 at 21:44
my pleasure!
January 13th, 2010 at 00:45
acum imi zboara mie ideile ca trenurile si fluiera la fel ca ele..
tipa cu trabantul:
e din sibiu ( sper ca n-a dat ortul popii ca sa zic “era”..nu de alta da’ intradevar avea o pereche remarcabila de sani.), se numeste isabela..cat despe sani..ei n-ar fi fost nimic daca nu ar fi fost pusi in valoare dimineata, la rasarit, pe roua, de un camp plin de maci..proaspeti, acum scosi dintre maci
as fi dat nu numai trabantul zic…si-apoi sa mor..
January 13th, 2010 at 16:05
am corectat!
trebuie sa remarc …totusi… cat de usor sunteti de corupt…
January 13th, 2010 at 21:54
doar cand se atinge pragul imaginatiei mele bolnave..:P
in rest: sani pe toate drumurile, maci pe si mai multe..si nimic..:)
egoismu-mi caracteristiq..
January 15th, 2010 at 21:00
“Tot in perioada aia, in mintea mea creatza credeam ca restaurantul “Sarpele Rosu” se chema asa fiindca patronului ii placea de el.”…. – da, era ceva adevarat in mintea ta: doar ca Sarpe se chema asa pentru ca ne-a placut NOUA de carciuma. Dar si ei de Sarpe. Desi as zice ca mai mult de mine, deh, dar… ma rog.. Salutari la toti!
January 16th, 2010 at 00:14
nu este un epitaf; este un gand cu drag din suflet.
din partea celor de te stiu, de mult timp.
January 27th, 2010 at 21:44
[...] http://reea.netfun.ro/2008/12/06/despre-omul-de-presa-pe-urmele-caruia-tu-jurnalist-de-duzina-nu-vei... [...]
January 29th, 2010 at 21:49
..stii doar ca nici o minune nu dureaza prea mult..cand trece efectul, wake up maaan!:):)..prietenii din mine ma striga Dilit..:)
January 30th, 2010 at 01:12
ok Dilit… adu emisiunea inapoi… btw, am o idee pentru tentativele tale de “suicid”…
January 30th, 2010 at 01:52
aduc, aduc, stai sa ma refac nitel cu somnul..:)
tentativele “mele” devin aproape somnambulice..aproape ca nu le recunosc si incep sa-mi devin studiu de caz:)
March 3rd, 2010 at 19:46
Am crescut cu Sarpe in urechi, pe vremea cand facea matinalul la Total. Doamne, ce vremuri! la un moment dat m-am dus la Total sa ii povestesc ce idei marete am eu pt radio. intre timp de total s-a ales praful, iar Sarpe s-a cam ascuns in scorbura. pacat… mi-as fi dorit sa il ascult si acum. SARPE, INTOARCE-TE !!!!!!!!!nu vezi ca tipa lumea dupa tine?
March 18th, 2010 at 11:47
da, mare zgomot aici. cine nu ma lasa sa dorm?:)
March 25th, 2010 at 00:28
noi
June 2nd, 2010 at 17:10
Ciao Bogdan
Nu am sanii mari ci doar o gura mare, mi-am amintit de tine si ceea ce pot sa spun este doar “Radio Fun”. Atat
Sper ca esti bine si la fel de dragalas, cu zambet adaugat peste vocea ta avand o karma clara pentru radio si cu mintea vie si mereu deschisa nu numai la nou, ci si la vechi, radacini necesare pentru a construi prezentul
Te imbratisez cu drag desi sunt sigura ca nimeni nu-si mai aminteste nimic.
June 5th, 2010 at 16:42
lucrurile cu adevarat importante sunt cele de care iti aduci aminte atunci cand nu mai tii minte nimic..
December 11th, 2010 at 00:11
Acelasi vrajitor…dupa 10 ani..maci rosii nu sunt la Sibiu, dar trabantul este si nu a dat ortu’ popii
December 11th, 2010 at 12:18
surprize frumoase duminicale vad:)
si de multe ori am trecut prin sibiu pe langa artcon..
“sa ma opresc, sa nu ma opresc..”
de ce am preferat sa pastrez macii?..
frica domnilor, frica:)
December 11th, 2010 at 12:19
dada, uite memoria si festele ei:
rectificare: ionart (in)versus artcon:)
December 15th, 2010 at 18:48
Frica?! de Sarpe!! Ion Art!!!…e tot acolo…dar nu mai e ce- a fost, noi nu mai suntem ce- am fost…Eu nu mai sunt ce- am fost!
Cat despre “maci”, sunt mai aproape decat crezi!
December 17th, 2010 at 12:31
frica de Sarpe!!??:) ..Ion Art!!…e tot acolo..dar nu mai e cea fost, noi nu mai suntem ce-am fost..eu nu mai sunt ce-am fost…
cat despre ,,maci,,…sunt mai aproape decat crezi!
December 17th, 2010 at 13:59
?
February 12th, 2011 at 19:20
La multi ani!