miu

The Havana Lounge in Sala Palatului

Ii astept an de an pe cei de la Buena Vista in speranta ca o sa ascult Dos Gardenias. Acum 2 ore am trait luxul de a asculta piesa live. Pacat ca nu a fost Ibrahim Ferrer (usor usor or sa dispara cu totii ), dar nici Julio Alberto Fernandez nu a fost rau.

Multe alte melodii celebre si-au gasit loc in playlist-ul de asta seara, dar pentru mine momentul culminant a fost atins cu mult asteptata Dos Gardenias. Mi-am luat nasul la purtare si speram si la Veinte Anos dar nu a fost sa fie.

Julio Alberto Fernandez si Teresa Garcia Caturla au rezistat aproape doua ore cu mici pauze in care publicul a fost intretinut de solo-uri ale instrumentistilor ori de interpretari decente ale Mariei Viktoria Rodriguez.

Bunicutza s-a tinut bine si a facut un tur de sala la inceputul si la finalul concertului. M-a surprins sa o vad asezandu-se in poala unor spectatori iar spre final a apucat-o joaca cu o bila cu margele (nu am idee cum se cheama) pe care o arunca catre spectatori, prin toata sala. Julio a fost mai retinut. S-a rezumat la cateva miscari fasnete alaturi de Maria.

Pe de alta parte, nu am putut sa nu remarc unul din instrumentisti (inalt, dragut, negru, zambaret )

Revenind…

Chiar daca la Sala Palatului se sta pe scaune, mai tot spectacolul publicul a aplaudat si a dansat (spatiul dintre sectoare devenind miniringuri de dans). In coltul meu lumea nu prea stia versurile, spre dezamagirea mea.

In schimb, nu au stat mult pe ganduri si au facut un mare trenulet spre disperarea celor de la paza care nu stiau cum sa o “pazeasca” pe bunicuta – pacat ca nu s-au incumetat sa intre si ei in sir.

Spectacolul s-a tinut cu sala plina, fiind sold out, cum s-a anuntat de ceva vreme si cum s-a tot intamplat in ultimii trei ani.

Badarania printre cameramani si BGS-isti e in continuare la ea acasa.  Vita de cameraman nu a dorit sa  filmeze de jos precum toata presa – a simtit nevoia sa deranjeze spectatorii, organizatorii si ceilalti fotoreporteri/cameramani. Si nu as fi observat asta daca nu lua fata la juma’ de sector cu gabaritul lui depasit de 2 metri inaltime si unul latime.

Maimuta de la BGS (imi cer scuze primatelor pentru asemanarea facuta) a simtit nevoia sa apere scena (cand nimeni in afara de spectatori nu era in preajma) stand ca boul in fata ei, PE MIJLOC, si nu a cedat decat la al treilea rand de rugaminti venit din partea unui coleg – spectatorii au incercat degeaba sa il urneasca (nu a putut comunica verbal si nici limbajul semnelor nu a fost mai apropiat de el).

Astept cu nerabdare spectacolul din aprilie: Pasion de Buena Vista. Pana atunci ma multumesc cu  melodiile din playlist si cu imaginile de mai jos …