The Curious Case of Benjamin Button
Ai simtit vreodata o durere in piept care sa iti taie orice reactie? Sa nu fii constient ca iti curg lacrimi pe obraji decat cand te gadila in barba? Sa vrei sa te opresti stiind ca e …stupid, ca nu e adevarat si sa nu te poti controla?
Eu, nu. Pana azi. Fiindca eu nu mai plang la povesti de cand am trecut de “Puiul” si “Fefeleaga”.
Ideea peliculei este diferita de orice productie de la Hollywood in ceea ce priveste scenariul, firul epic al povestirii ori sentimentele induse. Pentru orice privitor e cel putin o scena care il lasa fara suflare.
Recomand acest film din tot sufletul celor care s-au saturat de intrigi telenovelistice, bubuieli ieftine si happy-end-uri cusute cu ata alba. Impreuna cu un pachet de servetele, indiferent de sex. Plus rimel rezistent la apa in cazul doamnelor.
De acum doua ore filmul meu preferat este “The Curious Case of Benjamin Button“.
p.s. Sala a fost plina si pe langa nasuri trase am auzit muieri plangand in hohote. Nu am trait eu mult, dar am fost la multe filme la cinema. E prima oara cand aud juma’ de sala plangand si vad ochi jucand in lacrimi cand se aprind luminile.
February 22nd, 2009 at 00:18
ca sa vezi cat de originala e povestea, priveste aici:
http://www.scene-stealers.com/blogs/benjamin-button-forrest-gump/
pe mine unul nu m-a lovit povestea respectiva pentru ca nu pot sa o iau de buna. filmul e bine facut, toate capitolele sunt marete, dar legatura dintre ele, sensul invers al timpului ca boala a personajului principal parca strica tot.
March 27th, 2009 at 15:45
Mie mi’a placut foarte mult. M’a impresionat teribil, am plans cu sughituri…bine ca l’am vazut acasa! Apropos de asta, seara am vazut Marley and me! L’ai vazut?